Există o ramură a psihologiei care se ocupă cu studiul interpretării visurilor petrecute în timpul somnului. S-a observat faptul că o în medie o ființă umană petrece aproximativ 6 ani din viață visând (ceea ce corespunde unei medii de 2 ore pe noapte).
Pierre Puvis de Chavannes -- Visul, 1883
Încă nu s-a aflat care porțiune a creierului generează visele, dacă există o singură regiune din creier care le generează, dacă sunt implicate mai multe sau care este cu adevărat scopul viselor. În timpul somnului rapid (paradoxal), eliberarea anumitor neurotransmițători este complet suprimată. Drept rezultat, neuronii motorii nu sunt stimulați, condiție cunoscută sub denumirea de relaxare nervoasă. Această relaxare suprimă astfel mișcările necontrolate ale corpului în timpul somnului.
Evenimentele din vis sunt cel mai adesea imposibile sau foarte puțin probabile în realitatea fizică din starea de veghe, fiind simultan în afara posibilității de control a persoanei care visează. Singura excepție cunoscută este visul cunoscut sub terminologia de vis lucid, în care cei ce visează sunt conștienți că visează, putând exercita controlul asupra diverselor aspecte ale visului inclusiv a mediului din vis. Într-un vis lucid, mediul înconjurător este adesea mult mai realist iar acuratețea senzorială este mai ridicată decât în visele obișnuite.Pe langa vise lucide exista si vise premonitorii care sunt un fel de deja vu.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu